duminică, 1 iulie 2012

Evanghelizare

Citeam zilele trecute pe unul dintre bloguri despre evanghelizare și prozelitism. Cineva făcea o remarcă, cum că noi suntem oricum creștini de atâtea mii de ani, așadar nu ar fi nevoie de evanghelizare... Așa este! Dar sa nu uităm că și poporul evreu era pe de-întregul ales de Dumnezeu să fie al Lui, mai mult, aveau aceeași credinta până la ultimul - în aceleași Dumnezeu. Atât doar că nu Îl cunoșteau cu adevărat pe Dumnezeu. Dacă L-ar fi cunoscut, ar fi înțeles planul de mântuire al lui Dumnezeu.
Și aici intervine elementul nou Vestea Buna - Evanghelizarea. Până la jertfa Domnului Isus, nu exista. Acum, dacă considerăm că au nevoie de această Veste Bună doar cei care nu au fost niciodată înregistrați în vreo Biserică Creștină, greșim.

Vedeti voi, deosebirea este ca evanghelizarea Îl face de cunoscut pe Isus ca Mântuitor chiar si oamenilor religiosi, pe când prozelitismul îi muta, ca pe niște pioni, dintr-o tabără în alta. E un lucru rău să convingi un om să-și schimbe apartenența la o alta formă de credință?

DA și NU!

Dacă considerăm mai bună varianta în care ne aflăm noi, cred că merită să facem și prozelitism. Problema stă în modalitatea în care o facem. Considerăm varianta noastră superioară? Mi se pare normal, altfel de ce am continua? Ne considerăm superiori? Aici vă răspundeți fiecare...
La urma urmei, contează atitudinea cu care facem evanghelizare sau prozelitism.

As vrea să împrumut o expresie: Lumea vrea un Dumnezeu fără Isus, un Isus fără Biserică și o Biserică fără Scriptură.

El era in lume, si lumea a fost facuta prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Sai, si ai Sai nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu;
Ioan 1.10-12

De aceea avem nevoie de ambele: și de evanghelizare și de prozelitism.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu